Dintre criteriile care operează în rândul proprietăţilor mărfurilor, cele mai importante sunt: relaţia cu marfa, natura, importanţa (pentru calitate), modalitatea de apreciere şi măsurare, modul de exprimare a mărimii caracteristicilor.
Gruparea proprietăţilor după principalele criterii se prezintă astfel:
A. după relaţia cu marfa, se grupează:
a)proprietăţi intrinseci, proprii mărfii, care ţin de natura materiei constitutive, cum sunt: structura, masa specifică, compoziţia chimică
b)proprietăţi extrinseci, atribuite mărfii, respectiv consideraţii (simboluri), categorii economice (preţ) etc. Gruparea este proprie mărfurilor tangibile. În cazul serviciilor imateriale, proprietăţile intrinseci au un caracter cvasiimpropriu.
B.după natura lor, respectiv domeniul de cercetare căruia i se asociază, proprietăţile sunt:
a)fizice generale (structura, masa specifică, dimensiunile);
b)fizice speciale (mecanice, electrice, optice, piretice);
c)chimice (compoziţia chimică, potenţialul activ);
d)biologice (potenţialul vital, toleranţa biologică – microbiană/ bacteriană/ fungică)
e)ergonomice (confortabilitate, silenţiozitate, manevrabilitate);
f)ecologice (potenţial poluant, caracter autodegradabil);
g)economice (caracterul preţului).
C.după nivelul de relevanţă pentru calitatea mărfii, se deosebesc:
a) proprietăţi majore (critice);
b) proprietăţi importante;
c) proprietăţi minore.
Proprietăţile majore (critice) influenţează în mare măsură funcţia dominantă a bunului comercial, lipsa ori diminuarea lor antrenând suprimarea ori scăderea utilităţii reale a produsului (de exemplu, prospeţimea – la preparatele culinare, netezimea tălpii – la fiarele de călcat, etanşeitatea îmbinărilor – la articolele pneumatice pentru plajă, veridicitatea – la informaţii, etc.). Proprietăţile importante sunt mai numeroase, ponderea importanţei lor fiind relativ apropiată de ponderea frecvenţei. Proprietăţile minore au o pondere a frecvenţei superioară ponderii importanţei, ele influenţând exclusiv utilitatea variabilă a mărfii.
D.după modalitatea de apreciere şi măsurare, se remarcă:
d)proprietăţi apreciabile prin simţuri (organoleptice sau senzoriale);
e)proprietăţi măsurabile, direct sau indirect, cu ajutorul unor mijloace adecvate (instrumente, aparate)
Proprietăţile organoleptice sau senzoriale sunt proprietăţi care reprezintă expresia reacţiei senzoriale specific umane faţă de proprietăţile intrinseci ale mărfii. Evaluarea lor presupune experienţă acumulată în sisteme personale de valorizare, alcătuite din mulţimea informaţiilor însuşite prin excitarea simţurilor (fondul informaţional biologic) şi mulţimea informaţiilor dobândite prin învăţare (fondul informaţional – cultural). Cele două grupuri de informaţii se organizează în perechi elementare, fiecărei informaţii ataşându-i-se una culturală, respectiv o semnificaţie.
Subiectivismul specific proprietăţilor senzoriale este generat de lipsa de unitate a receptivităţii senzoriale ca şi a fondului informaţional – cultural al indivizilor umani. Mai mult, subiectivitatea evaluării proprietăţilor senzoriale este accentuată de numeroşi factori, controlabili (condiţiile de mediu în spaţiul de evaluare şi starea de condiţionare a mărfii evaluate) sau necontrolabili (starea biologică a operatorilor etc.).
Dată fiind importanţa factorului psihic în evaluarea proprietăţilor senzoriale, acestea sunt numite adesea proprietăţi psihosenzoriale. S-a încetăţenit un mod impropriu de numire a proprietăţilor organoleptice, după organul perceptor: proprietăţi vizuale, proprietăţi audibile, proprietăţi olfactive, proprietăţi gustative, proprietăţi tactile pentru ceea ce este perceput la o marfă prin intermediul văzului, auzului, mirosului, gustului şi pipăitului. Se spune chiar gustul (sau mirosul) cărnii, laptelui etc. Situaţia reflectă o modalitate de rezolvare a nevoii de comunicare în condiţiile inexistenţei unor termeni corespunzători în limba română, aşa cum există în cazul proprietăţilor tactile expresia tuşeu, cu semnificaţia merceologică de informaţie obţinută prin receptorii specifici zonelor tegumentare sensibile tactil (palme, obraz, frunte, etc.). Cu alte cuvinte, s-a procedat la o extensie semantică a cuvintelor care definesc simţurile respective.
Proprietăţile măsurabile sunt, în general, proprietăţi intrinseci, fapt care constituie, în aproape toate cazurile, caracteristici ale mărfii.
Măsurarea lor se realizează prin folosirea unor instrumente adecvate care, în condiţii bine precizate, indică mărimea caracteristicii măsurate.
Obiectivitatea acestor caracteristici nu este absolută; maxima obiectivitate se obţine în cazul respectării condiţiilor precizate pentru determinare, referitoare deopotrivă la marfă (prescripţiile de condiţionare), la aparat (respectarea clasei de precizie, reglarea, etalonarea) şi la operator (citirea corectă, repetarea determinării, metodologia de calcul a valorii caracteristicii etc.).
E.după modul de exprimare a nivelului proprietăţii, există:
a)proprietăţi exprimabile noţional;
b)proprietăţi exprimabile cifric;
Proprietăţile exprimabile noţional sunt, în general, cele determinabile senzorial. Nivelul lor este evidenţiabil prin expresii ce permit evaluări graduale (adjective şi adverbe, cu gradele lor de comparaţie), care, în unele situaţii, alcătuiesc scale noţionale consacrate. Este important ca expresiile selectate să aibă o sugestivitate maximă şi să circule larg cu semnificaţie unitară.
Se exprimă noţional, de exemplu, proprietăţile cromatice (nuanţe slabe, deschise, medii, închise, tari), gustative, olfactive. În unele cazuri se pot întâlni expresii cu valoare adjectivală ori perechi de adjective: gust dulce-amărui, tuşeu moale-onctuos, etc.
Exprimarea cifrică este specifică caracteristicilor pentru care sunt consacrate metode de măsurare şi unităţi de măsură. Acest mod de exprimare prezintă avantajul evidenţierii preciziei mărimii proprietăţii, cu efecte favorabile pentru determinarea obiectivă a calităţii şi pentru o corectă circulaţie a informaţiei specifice. Exemple de caracteristici cu exprimare cifrică: masa specifică a fierului: 7,8 g/cm3, lungimea (unui ax) = 960 mm, lungimea de undă a unui fascicul de lumină monocromă λ=560 mm.
Exprimările cifrice absolute pot fi şi sub formă de interval (ex: 7-12 mg/l) sau de limită inferioară (ex: cel puţin 1,20 C) ori superioară (max. 3,5 g NaCl/l). Se folosesc frecvent exprimări cifrice relative: procente (o/o) sau promile (o/oo).
În cele mai multe cazuri, proprietăţile le sunt asociate mărimi fizice consacrate, cognoscibile prin măsurare.
dgsfdgasda
RăspundețiȘtergere