Cercetarea complexă a variatelor mărfuri reclamă o largă paletă de metode, aplicabile diferenţiat în funcţie de situaţia concretă, natura cercetării, precizia şi justeţea rezultatelor şi resursele (materiale, financiare, umane, de timp) disponibile.
Fiind o disciplină cu o arie problematică deosebit de largă, este evident că un loc important îl ocupă metodele generale de cercetare, respectiv analiza şi sinteza.
Analiza presupune descompunerea unui sistem, produs sau concept în elementele componente în vederea studierii separate şi treptate a acestora. Operaţia se face mintal sau material. În studiul mărfurilor se folosesc frecvent ambele variante, îndeosebi analiza materială care are mai multe aplicaţii, cele mai frecvente fiind analizele chimice şi analizele fizice. În urma cercetări prin analiză se stabileşte, după caz, compoziţia, structura, alcătuirea mecanismelor de compunere, etc. cercetările analitice sunt foarte larg utilizate în domeniul mărfurilor şi sunt caracterizate de justeţe şi precizie bună şi foarte bună, dar şi de neajunsuri legate de nivelurile ridicate ale duratei, echipamentelor, calificării şi costurilor pe care le presupun. Cercetarea modernă beneficiază de echipamente care compensează unele dezavantaje, cum sunt cele legate de durata determinărilor şi caracterul rezultatelor, în schimb reclamă tehnică foarte costisitoare. Pentru astfel de analize sunt necesare cantităţi infime de substanţă şi de reactivi („analize în picătură” sau „microanalize”), durata analizei reducându-se uneori la nivelul secundelor („analize instantanee”), putându-se efectua simultan seturi numeroase de teste în condiţii riguros unitare. Echipamentele respective sunt reduse dimensional şi, de regulă, conectate unor sisteme de calcul şi de evidenţiere multiformă (imprimante, monitoare, etc.) a rezultatelor, economisind un mare volum de resurse.
Sinteza reprezintă o metodă generală prin care se reunesc elementele obţinute printr-o descompunere prealabilă. Principiul sintezei este opus principiului analizei, urmărind reconstituirea unui sistem, obiect, produs, concept, etc. sinteza ca procedeu este foarte mult implicată în problematica merceologiei, interesând major structurile materiale în zona aşa-numitelor produse sintetice: produse chimice, medicamente, mase plastice, cauciuc, fibre textile, etc., exemplele putând merge în orice direcţie şi oricât de departe, inclusiv până la alimente.
Un alt grup de metode utilizate în merceologie îl constituie metodele specifice acestui domeniu: metodele (psiho) senzoriale şi metodele instrumentale.
Metodele (psiho)senzoriale, numite în trecut organoleptice, au ca principiu cercetarea mărfurilor pe baza informaţiilor culese de sistemele umane de percepţie (simţurile) de la mărfurile cercetate. Aceste informaţii sunt prelucrate cvasiinstantaneu la nivelul creierului (de unde şi denumirea de psihosenzoriale), respectiv sunt comparate cu referinţe senzoriale existente în „banca de date” a fiecărui individ ca urmare a învăţării şi experienţei, procesul finalizându-se cu ordonarea informaţiilor noi în funcţie de nivelurile similare de referinţă. Fiind dependente de numeroşi factori – condiţiile de desfăşurare, parametrii biologici ai operatorului, vechimea informaţiei de referinţă, etc., analizele senzoriale sunt afectate de subiectivism şi incertitudine, deşi prezintă avantaje incontestabile în privinţa facilităţii, rapidităţii şi economicităţii. Avantajele pe care le prezintă constituie motivul pentru care se bucură de o largă apreciere în producţia de bunuri şi mai ales încomerţ. Aceste metode reclamă însă invariabil operatori dotaţi genetic superior şi beneficiari ai unei îndelungate experienţe în domeniul de practică. Domenii cum sunt producţia şi comerţul cu bunuri alimentare, produsele cosmetice, parfumeria şi altele asemenea sunt dependente în cea mai mare măsură de metodele senzoriale. Aceste metode fac obiectul unui obiect distinct în literatura de specialitate, numit sugestiv senzorica.
Metodele experimentale au la bază experimente desfăşurate intenţionat în condiţii prestabilite pentru a urmări rezultatele sau efectele lor. Aceste metode presupun existenţa anumitor condiţii de desfăşurare (parametri de mediu), echipamente şi proceduri riguros conforme prescripţiilor din materialele normative specifice (standarde, norme, caiete de sarcini). Au un grad mare de obiectivitate, reprezentând metode de referinţă, dar sunt costisitoare şi laborioase. Se disting mai multe categorii, deosebite după diverse criterii, cele mai cunoscute fiind testele de veritabilitate, teste de supra- şi subsarcină, testele de anduranţă (oboseală), etc. Numite prin tradiţie metode de laborator, datorită dependenţei lor de laboratoare echipate corespunzător ca primă condiţie de desfăşurare, practica evidenţiază o tendinţă de autonomizare a metodelor experimentale, sub efectul progresului ştiinţific şi tehnic, creându-se condiţii de desfăşurare optimă a cercetării direct la locul de prelevare a probelor. Mai mult, se dezvoltă distinct un domeniu al metodelor de laborator care nu presupun prelevare (extragere de probe), conferind astfel acestor teste caracter nedestructibil, care constituie un avantaj cu efecte materiale şi financiare majore.
Modalităţile de cercetare se referă la formele de raţionament în abordarea obiectului cercetat. Cele mai utilizate modalităţi de cercetare folosite în studiul mărfurilor sunt: inducţia, deducţia şi comparaţia. Inducţia presupune orientarea raţionamentului dinspre particular către general, de la fapte spre concepte. Modul inductiv este foarte frecvent în cercetarea proprietăţilor mărfurilor. Deducţia defineşte raţionamentul orientat dinspre general către particular, de la abstract către concret. Ample aplicaţii ale deducţiei se întâlnesc în sistematică şi cercetarea calităţii. Comparaţia reprezintă demersul orientat către evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor dintre două elemente abstracte ori concrete. În domeniul merceologic, comparaţia are o sferă largă de aplicaţie, îndeosebi în domeniul cercetării calităţii mărfurilor unde s-a dezvoltat independent un sector al cercetărilor comparative de calitate. Această categorie de cercetări se aplică pe scară largă în sfera producţiei şi comerţului, interesul deosebit pentru cercetările comparative fiind explicat de avantajul definitoriu al acestora referitor la posibilitatea ordonării obiective a elementelor cercetate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu