Standardizarea reprezintă activitatea de elaborare şi implementare a unor documente de referinţă (standarde), conţinând soluţii ale problemelor tehnice şi comerciale, referitoare la procese şi la rezultatele acestora, care au un caracter repetitiv în relaţiile dintre parteneri economici, ştiinţifici, tehnici şi sociali. Scopul principal al standardizării îl reprezintă facilitarea desfăşurării normale a activităţilor în toate domeniile economiei, atât pe plan naţional, cât şi la nivel regional şi internaţional.
În opinia profesorului E. Würster, „standardizarea urmăreşte eliberarea omului de munca de rutină, care reprezintă un abuz la adresa capacităţii sale de gândire”.
Potrivit definiţiei formulate de standardul român SR 10000-1:1994 (echivalent cu standardul european EN 45020:1991), standardizarea reprezintă „activitatea specifică prin care sunt stabilite, pentru problemele reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, vizând obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat”. Această activitate are ca scop principal elaborarea, difuzarea şi implementarea standardelor. Ghidul ISO/CEI 2:1996 defineşte standardul ca fiind „un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare, sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, garantând un nivel optim de ordine într-un context dat”.
Această definiţie a fost preluată şi în standardul român menţionat, în care se precizează că standardele ar trebui să se bazeze pe rezultatele conjugate ale ştiinţei, tehnicii şi experienţei şi să aibă drept scop promovarea avantajelor optime pentru comunitate în ansamblu.
Standardele au un caracter facultativ, ele redând un acord liber consimţit între parteneri. Aplicarea lor devine obligatorie prin efectul unei legi cu caracter general sau printr-o referinţă exclusivă dintr-o reglementare. Prin reglementare se înţelege un document care conţine reguli cu caracter obligatoriu şi care este adoptat de către o autoritate, adică un organism care exercită prerogativele legale.
Organismul recunoscut, care elaborează standarde, poate fi naţional, regional sau internaţional. Această recunoaştere poate fi făcută de autorităţile publice (prin contact sau printr-o reglementare) sau de către partenerii economici.
Activitatea de standardizare se desfăşoară cu participarea tuturor părţilor interesate, deoarece comitetele de standardizare, în cadrul cărora se elaborează proiectele de standarde, sunt, prin structură, deschise tuturor partenerilor (producători, distribuitori, consumatori şi administraţie publică).
Standardul fiind destinat unei aplicări repetate sau continue, se diferenţiază de documentele particulare, care stabilesc specificaţii acceptate pentru o singură utilizare.
Prin activitatea de standardizare se urmăreşte garantarea unui nivel optim pentru comunitate, standardele facilitând desfăşurarea tranzacţiilor comerciale, prin asigurarea unei mai bune identificări a produselor, a compatibilităţii acestora.Ţinând seama de importanţa pe care o prezintă activitatea de standardizare în contextul economic actual, în tot mai multe ţări au fost luate măsuri la nivel guvernamental, vizând stimularea acestei activităţi pe plan naţional, cât şi participarea ţărilor respective la activitatea de standardizare regională şi internaţională.
Comentarii
Trimiteți un comentariu