Aceste proprietăţi reprezintă comportarea diferitelor produse la acţiunea energiei termice. Principalii factori implicaţi în determinarea unui anumit comportament îl constituie: starea suprafeţei, presiunea, temperatura.
a) căldura specifică – este cantitatea de căldură necesară unui gram de materie pentru creşterea temperaturii cu un grad, fără modificări de natură fizică şi chimică. Unitatea de măsură este caloria, egală cu cantitatea de căldură necesară unui gram de apă pentru ridicarea temperaturii cu 1 grad Celsius.
b) dilatarea termică – reprezintă mărirea dimensiunilor sau volumului sub acţiunea căldurii; dilatarea poate fi liniară sau volumică. Dilatarea termică este caracteristică de material.
c) conductibilitatea termică – este proprietatea unei structuri de a asigura propagarea energiei termice. Caracteristica specifică, numită conductivitatea termică, este direct proporţională cu suprafaţa şi timpul de trecere şi invers proproţională cu grosime astratului conducător. Implicaţiile acestei proprietăţi sunt foarte mari în industria bunurilor de uz casnic.
d) termoizolarea – proprietatea materialelor izolatoare de a conduce foarte puţin căldura: proprietatea este foarte importantă pentru produsele textile, materialele pentru încălţăminte etc.
e) stabilitatea termică – proprietatea de a rezista la acumulări de energie termică. După această proprietate materialele se grupează în :
- termorezistente – cu o mare rezistenţă la temperaturi ridicate (azbest, ceramica refractară)
- termostabile – rezistenţă suficient de mare la temperaturi ridicate
- termolabile – îşi modifică proprietăţile sub acţiunea căldurii
f) stabilitatea piretică – comportarea la flacără; după acest criteriu materialele sunt: pirorezistente (ignifuge), pirostabile, pirolabile (combustibile). Principala caracteristică a materialelor combustibile este capacitatea calorică exprimată în kcal/kg.
Comentarii
Trimiteți un comentariu